Dor de...

Pe bunica mea cea dragă
Am s-o iubesc o viață-ntreagă,
Ea mereu m-a învățat
Lucruri pe care eu le-am uitat.

Să fiu puternică, înțeleaptă
Să știu să lupt cu viața toată,
Iar în momentele mai grele
Să știu să trec și peste ele.

Povață bună ea mi-a dat:
Să fii cuminte fata mea
Și nu uita în viața ta
În sus tu să stai cu fruntea!

Căci tu om demn și respectat
Vei fi de cum îi vei trata
Pe cei din jur, din viața ta
Așa și ei te vor trata.

Respectă-i să fi respectată!
În suflet să nu ai ocară,
Cu gând bun să te prezinți
Căci el se-ntoarce înzecit.

Se întoarce în viața ta
Și asta te va bucura,
Și încă o dată nu uita
Să fii om bun tu fata mea!

Mereu să gândești pozitiv!
Acesta e secret nescris,
Secretul marii împliniri
Și-al vieții pline de minuni.

Așa povețe îmi dă ea,
Bunica, bunicuța mea,
Femeie simplă de la țară
Cu suflet bun, privire caldă.

Doar nu degeaba sunt numiți
Bătrânii marii înțelepți,
Ei chiar și fără școală multă
Cunosc prea bine-a lumii taină.

Și nu degeaba se mai spune
De n-ai bătrâni ca să îți cumperi,
Ei sfaturi bune îți vor da
Ce în viaţă te vor ajuta.

Act in doi EU

-Stii sentimentul acela?
-Care?
-Acela care apare atunci cand...
-Cand?
-Cand realizezi ca nu stii ce este real si ce nu... Cand realizezi ca...ca...
-Ca ce?
-Ca orice ai face, oricat de mult te-ai stradui, nimic nu conteaza... Intelegi?
-Nu...
-Nu ce?
-NU
-Nu ce?
-Nu e asa...
-Cum sa nu fie?
-Uite asa... conteaza tot ce faci... conteaza pentru cineva...
-Pentru cine?
-Pentru mine sau stai... pentru tine....sau nu... pentru NOI... ca suntem una...
-Te minti, ma minti, ne minti...
-NU.... conteaza.... si sentimentul acela...
-Care?
-Sentimentul de care vorbeai...
-Asa...
- Nu e unul... e un manunchi, o cununa sau un buchet... nu poti simti doar un lucru..
-Ba da..
-Ba nu... nu poti... cand iubesti pe cineva, il si urasti in acelasi timp
-Cum asa?
-Il iubesti pentru ca e acolo pentru tine, pentru ca e parte din tine, dar il urasti pentru ca ti-a furat inima...si orice se intampla cu ea, e din vina lui..
-Are sens... dar nu se poate
-Cand esti fericit, esti totodata si trist
-Asta e si mai imposibil
- Esti fericit pe moment, dar trist pentru ce va urma pentru ca fericirea nu tine o vesnicie... si cand ea va pleca, te vei intrista...
-Dar..
-Dar...da... sentimentul acela nu exista
-Nu?
-Da
-Da ce?
-Da, exista..
-Dar ai spus nu...
-Nu, exista
-Ce?
-Exista...sentimentul acela exista...dar tu nu-l poti simti
-Nu pot
-Nu...nici tu, nici eu, nici noi....nimeni...
-Ce sentiment?
-Moartea...intunericul... nu o simti...stii doar ca exista... ca e acolo...
-Dar simti cand mori, ca te stingi...
-Da
-Si atunci?
-Nu
-Nu?
-Moartea in sine, nu o simti... ea te simte pe tine, te scurge de viata picatura cu picatura...
-Dar...
-Dar?! Atunci, adica acum, intrebarea nu e daca a contat, conteaza sau va conta ce faci, ci intrebarea e daca tu stii cine esti...
-Eu sunt eu....NU.... eu sunt TU... NU... eu suntem NOI...dar tu cine esti?
-EU sunt EU...
-Dar nu se poate....tu si eu....suntem noi
-NU... EU sunt EU, iar tu...tu esti doar o plasmuire a mintii mele...Esti frica mea, esti regetul meu, esti tot ce eu n-am avut puterea sa recunosc vreodata: TEAMA, IUBIREA, DORINTA, SPERANTA, DUREREA, NESIGURANTA.....TRECUTUL, PREZENTUL, VIITORUL... dar EU sunt EU....si asta e tot ceea ce conteaza................