Și te aud aievea
țipând în mine
Cu foșnet rânced
de frunze putrede
Ochii tăi văsând
oceane
Când țigară după
țigară
Urme de scrum
Le stingeam pe
tine.
Și-apoi cu pahare
reci
Te tachinam....
Urmele de vin sau
vină?
Te dezbrăcam din
suspin în suspin
Și te-aveam cu tot
cu vină.
Acum te am
Doar într-o
amintire veche
Și-ntr-un gând
cândva vinovat
Într-o tăietură de
lamă
Și-o urmă de
scrum.
Mai vreau să mă
sting în tine
Și să te beau ca
pe cel mai scump vin
Și-n altă seară ca
pe cel mai prost
Căci tu erai de
toate:
Doamnă, amantă,
poate și curvă...
Te schimbai ca
toamna frunzele
Dar așa erai tu
Și nu-ți păsa, și
de-ți păsa
Nu prea-mi păsa
mie.
Te adoram, dar nu
mereu
Așa eram eu;
Ți-am spus
Mi-ai zis
Ți-am răspuns
Mi-ai recunoscut
Și nimic n-a mai
contat
Nici noi, nici tu,
doar eu
Căci tu ai plecat
Și prost în mine
m-ai lăsat...
Ți-a păsat?
