Cândva

Și te aud aievea țipând în mine

Cu foșnet rânced de frunze putrede

Ochii tăi văsând oceane

Când țigară după țigară

Urme de scrum

Le stingeam pe tine.

Și-apoi cu pahare reci

Te tachinam....

Urmele de vin sau vină?

Te dezbrăcam din suspin în suspin

Și te-aveam cu tot cu vină.

Acum te am

Doar într-o amintire veche

Și-ntr-un gând cândva vinovat

Într-o tăietură de lamă

Și-o urmă de scrum.

Mai vreau să mă sting în tine

Și să te beau ca pe cel mai scump vin

Și-n altă seară ca pe cel mai prost

Căci tu erai de toate:

Doamnă, amantă, poate și curvă...

Te schimbai ca toamna frunzele

Dar așa erai tu

Și nu-ți păsa, și de-ți păsa

Nu prea-mi păsa mie.

Te adoram, dar nu mereu

Așa eram eu;

Ți-am spus

Mi-ai zis

Ți-am răspuns

Mi-ai recunoscut

Și nimic n-a mai contat

Nici noi, nici tu, doar eu

Căci tu ai plecat

Și prost în mine m-ai lăsat...

Ți-a păsat?