CAPITOLUL 11

Dublura incompleta

               Am ajuns, dar unde? Cert e ca ne-am oprit... ne-am oprit?! A reusit omenirea sa se opreasca din alergatura asta? Am reusit noi sa realizam ca trebuie sa ne oprim si sa respiram?.... nu nu nu... Halucinez doar... ultima portie nu mi-a saturat VICIUL...sevrajul e din ce in ce mai puternic. Cobor.

                 Pe peron nu-i nimeni. De ce ar fi? In aer pluteste un aer umed, sarat, infect....de peste. Dar nu conteaza. M-am prabusit si acum privesc cerul, cer senin, bolnavicios, fara nori, fara soare. Mai apartin eu acestei lumi? Si daca da, de ce nu ma regasesc in ea? De ce nu pot sa stau in ea fara sa alerg, fara sa ma feresc de ea? Si daca nu, atunci eu unde apartin? Ce fac?

                 M-am ridicat din praful lumii si m-am indreptat spre gara,spre baie mai exact. La intrare, pozitionata strategic, se inalta o oglinda veche, murdara, care reflecta imaginea intr-o mica masura. M-am apropiat sa ma privesc, sa ma cunosc. Dublura incompleta!!! Vad doar bucati din mine, restul sta ascuns sub jeg. Asta mi-e exteriorul din oglinda. Interiorul nu e diferit,de ce ar fi?! Simt bucati, dar nu le cunosc, iar ceea ce sta ascuns sub murdarie, sub un jeg "sentimental", e incert... nici nu mai stiu daca e ceva acolo...

                    

                  Plec...sec...spre tren...

Dincolo de desene

El-artistul cu chitara

Ce canta seara de seara

Ea-studenta visatoare

Ingropata-n carti, se pare...

Iubirea lor s-a-nfiripat

Insa timpul i-a-ncercat

Devenindu-le dusman,

Despartindu-i an de an

In calea timpului, nimeni nu poate sta

Destinatia-i mereu doar una- moartea-

Nici frumusetea nu rezista,

Dar iubirea? Ea exista.

Ganduri, griji, nevoi si fapte

Au impins-o ca sa poarte

Masca zilnic-a omenirii

Masca fals-a fericirii.

Se-ascundea de el, seara de seara,

Plangea mereu cu lacrima amara,

Iar el, ca orice alt barbat

In bruta s-a transformat...

Ea, un lup fara de haita

Sta in umbra-ngandurata.

Insa nevoia te invata

Ca lupul nu castiga-n viata.

Asa ca a decis in graba

Ca lupul trebuie sa piara

In locul lui, sa zic asa,

A venit pisica-

Felina dulce, siropoasa

Parsiva si tare hoata-

Frumusetea ei se stie,

Consta in viclenie.

Astfel ea s-a refugiat

Nu-n bratele altui barbat

Ci in sunet de chiatara

El-in fumul de tigara.

Amandoi zaceau in lanturi,

Ingeri plansi si obiditi,

Dar din grelele trecuturi

Rasari-va un mic print-

Ochii ei si parul lui

Numele sa nu il spui...

Dragostea a triumfat,

Iar cei doi s-au impacat.

...deocamdat’...

S-au iertat, au suferit,

Ea-i acuma un artist

El-batran, sta si asteapta

Moartea cea nevinovata.

Ea, cu timpu-a inteles

Ca viata n-are niciun sens

Fara al ei ales....

Asa c-a devenit o muza

Pentru-artistii fara scuza.

Rani si nudurui a-ndurat

De fumat s-a apucat

Si-n final, ea a murit.

Pe el print, inalt, frumos

In penumbra l-a zarit,

Timpu,l iata-i de folos.

Acum stau iar amandoi

Sarut lin, pe buze moi.

Tot ce a ramas din ei

E o muzica cam trista-

Viata scurta de artista-

Si-un micut crescut de zei.

Ciclul se va repeta

Tot cu el si tot cu ea.

Povestea asta-i cu morala:

Nu lasati arta sa piara!

CAPITOLUL 10

Peste KOI

             Stau tot la capat de tren... E ciudat sa vezi cate lasi in urma ta. Sute de copaci, de stalpi, de case, de oameni, de sine... Incerci sa privesti mereu inainte, dar ca un act reflex capul se roteste. Rotirea te ameteste si te trezesti privind inapoi. Trecutul te devoreaza... 

             Privind inainte, am vazut o silueta stranie... Inalta, slaba, ganditoare.... o prada sigura. Dar asta ar fi prea usor, mult prea usor. Usurinta duce spre banalitate, iar banalitatea spre moarte, o moarte sigura si inevitabila. Usorul a omarat intotdeauna creatia, spiritul, metamorfoza. Dar e chiar in fata mea. Zace acolo, in singuratate, slaba, lipsita de aparare... ar putea fi doar a mea. Pulsul mi se accelereaza, linistea e atat de apasatoare, gandurile imi rasuna atat de puternic in timpane, venele au iesit la lumina... Caldura imi invaluie tot corpul, inima bate un ritm neregulat, mainile imi tremura, ochii mi se dilata... Controlul dispare, iar pasii ma poarta catre ea.
..............................................................................................................
           Iar ea dispare... In urma ei, o adiere usoara de parfum imi infunda narile. Dulce, dar impunator... A lasat in urma ei o pagina de carte: