La inceput linistea era apasatoare, doar inima se mai auzea batand aievea, in gol. Intr-un final, cand inima a inceput sa nu mai bata, IUBIREA a intrebat PRIETENIA:
- Acum ca tot n-o sa mai vedem LUMINA LUMII, te-ntreb: regreti ceva?
- Daca regret ceva?! Normal, regret enorm si regret atatea....
- Pai, si ce regreti?
- Pentru inceput, ca am crezut mult prea usor in ei.... si ca i-am numit prieteni, desi daca o sa-i intrebi, o sa realizezi ca ei nu stiu nimic despre mine...
- N-o sa-i intreb, pentru ca, din pacate, ia ghici?! Suntem blocate aici... Altceva?
- Regret ca, inca ii numesc prieteni...
- Pe cine?
- Pe ei, pe cei care m-au ranit de atatea ori, pe cei care m-au sa plang pentru ca nu m-au ascultat sau pentru ca nu m-au inteles, pe cei care m-au mintit, pe cei..... pe toti.
- Aha....
- Atat?! Asta-i toata compasiunea ta? Doar atat poti spune?
- COMPASIUNEA e mai in fata, sta la coada....
- La fel si IRONIA...
- Acum vrei sa auzi ce regret eu?
- Ce? Ca nu esti mai in fata la coada? Sau poate ca n-o sa mai vezi LUMINA?
- Nu. Regret ca tu existi, regret ca tu trebuie sa apari mereu in fata mea. Mereu incerci sa-mi pavezi un drum spre alta inima, dar mereu o dai in bara. Niciodata n-am ajuns sa-i spun "Te iubesc!"...
- Sa spui cui?
- Ei.... acelei fiinte efemere cu care ma trezesc dimineata in minte si cu care adorm noaptea. Regret ca existi!!!! Intelegi, urasc asta.... TE URASC pe tine, lasitatea ta, neputinta ta....
- Dar de ce nu te-ai gandit, ca poate, lasa ai fost tu? Ca e vina ta ca nu ajungi niciodata la timp, ca n-ai curaj s-o spui mai tare...
Vazand cearta dintre cele doua, o batrana incearca sa le potoleasca.
- Nu e bine sa va certati, a spus batrana.
- Si tu de unde stii? a intrebat IUBIREA.
- Eu stiu, pentru ca eu sunt INTELEPCIUNEA, care voua va lipseste.
- Acum ai aparut.... dar unde erai cand am avut nevoie de tine, cand ei m-au ranit, iar eu am continuat?, i-a reprosat PRIETENIA.
- Am fost mereu langa tine, dar nu m-ai ascultat niciodata. La fel cum a facut si surata ta. Nu ati vrut sa ma auziti, dar acum o veti face. Una fara cealalta nu ati putea exista. Pentru a iubi pe cineva, trebuie mai intai sa cunosti persoana si aici intervine PRIETENIA. Dar pentru a putea fi prieteni, trebuie sa existe chimie, intelegere si aici intervine IUBIREA. Sunteti gemene... Si da, v-ati ranit una pe alta, i-ati lasat pe ei sa va ajunga si sa va manjeasca. Doar impreuna veti putea vedea LUMINA LUMII...
- Asa o fi, dar acum nu mai putem face nimic. Sfarsitul e aici si acum, a zis IUBIREA.
- Niciodata nu e prea tarziu. Tineti minte: IMPREUNA....
Si deodata, inima s-a auzit din nou, iar coada a disparut. Au mai ramas in fata usii doar PRIETENIA si IUBIREA. Dar care va trece, caci mai e doar un singur loc.
- Mergi tu, a spus IUBIREA. Fa-ti prieteni, caci eu n-am fost unul prea bun...
- Nu, mergi tu, a spus PRIETENIA. Iubeste, caci eu n-am stiut s-o fac...
Dupa ore intregi de "cine merge", inima a inceput sa nu se mai auda. Cine va trece pragul spre LUMINA?
- IMPREUNA, au raspuns ele intr-un glas.
Si cand lumina s-a terminat, batrana s-a trezit spunand pentru prima oara:
- TE IUBESC, PRIETENA DRAGA!
Insa, in camera ei mica de spital, nu mai era nimeni. Batrana a amutit brusc, iar inima se indrepta in aceeasi directie... cand, din intuneric, o voce tremuranda se auzi:
- SI EU TE IUBESC!
-THE END-
