Momentul acela in care nu intelegi ce se intampla cu tine.... nu intelegi ce gandesti, ce simti, ce faci... Esti goala pe dinauntru... lipsita de orice pulsatie, sclipire, caldura...
Iar tu, si eu, si toti... suntem la mijloc... inconjurati, incatusati... pusi sa alegem:
- lumea
- pe noi
- disparitia
Lupti, lupti cu toate armele. Lupti sa fi cine vrei si cum vrei. Lupti sa faci ceea ce-ti place si ce vrei sa faci. Lupti pentru dragostea pe care stii ca o porti si pentru persoana pe care o iubesti. Lupti contra lumii care te vrea clona sau sclav. Lupti contra ta, care mereu te vei trage in jos. Lupti.... si in final, cand lupta se sfarsete, realizezi ca n-ai spart niciun zid... Dar ai scapat din lanturi si ai creat ceva ce nimeni nu-ti va putea lua... LUMEA TA...Si, acum ma intreb...De ce e asa de greu sa pui in practica teoria? De ce nu pot scapa de cine am fost si sa fiu cum vreau? De ce nu ma pot uita cu inima impacata in oglinda? De ce nu pot sa dorm noaptea si ma gandesc la toate?
...masca ce ascunde ranile „razboiului” dintre „eu” si „mine”... Ma intreb cine sunt? Ce a mai ramas din mine? Cu fiecare zi ma sfarsesc... ma pierd... Fragmente din cine am fost plutesc in jurul meu... sunt fine ca nisipul... si imposibil de recuperat. „Razboiul” nu se va sfarsi curand, simt asta, va continua pana cand eu voi pierde... pana cand nu va mai ramane nimic din mine...
E ciudat sa te simti singur in mijlocul familiei sau al prietenilor... le zambesti, ii abrobi, dar nimic mai mult... te simti fortat sa le surazi, sa te prefaci fericita... cand in interior plangi... Si cu voi e la fel... Nu stiti de cate ori simteam ca vreau sa plang, dar de dragul vostru, zambeam. Zambete ce ascund lacrimi amare; stiu ca par fericita, dar nu sunt... cel putin nu ca inainte. Ceva ma retina, o piedica... asa cum o vad eu, as spune ca e trecutul, tot ce s-a intamplat, dar adevarul e ca singura piedica sunt eu si tot ce gandesc eu... Tot „negrul” pe care il eliberez, tot negativismul si pesimismul... E doar vina mea ca nu pot sa ma bucur de viata, de ce a mai ramas din ea. Pentru mine exista doar nuante de gri... culori sterse, prea putin conturate... si nimic frumos.
Poate nu ma intelegeti... de fapt sunt sigura de asta. Voi nu vedeti lucrurile asa cum le vad eu, cum le inteleg eu...
