Un cantec surd,
O adiere usoara,
Plapanda,
Disperata...
Ce se aude in ecou
In mintea mea,
Dar se risipeste
Cand in juru-mi intalneste
Stane de piatra,
Clone fara suflet
Si asemenea valurilor
Se sparge in indiferenta lor
Tacerea
O soapta ce-i auzita
Cu sufletul
O boala a singuratatii,
Un act bumerang...
Tacerea sufletului,
A mintii,
A inimii,
Emana prin pori
Aburi de plumb
Ce trosnesc
Precum o creanga
Calcata in picioare...
Tac si tac si tac
Si cuvintele dispar
Si cu ele si eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu