TaTa

A trecut ceva timp... timp pe care poate l-am irosit pe vise, iluzii, dorinte imposibile....timp pe care poate l-am folosit cu cap, desi poate n-a fost suficient...
S-au intamplat atatea in mine... atat de multe feluri de a simti, de a gandi...
S-au dus 10 ani... si inca nu stiu cum sa..................................sa strig mai tare ca MI-E DOR DE EL....nu pot sa tip, sa strig, sa plang, sa lovesc.... pur si simplu... dar simt, mai mult ca oricine, desi pe chipul meu nu se vede... nu pot sa arat... semne de slabiciune... asa sunt lacrimile pentru mine.... nu va pot spune totul, pentru ca, iar, m-as simti slaba si vulnerabila in fata voastra.
Nu-mi permit asta... nu vreau sa las pe nimeni sa se joace cu inima mea... doar eu pot... si pana acum am cazut in neant cu tot cu inima... sa cresti in ea atat de multe feluri de sentimente........ ca in final sa ajungi la acelasi rezultat..... NIMIC.... dezamagire si atat... si pur si simplu sa le tintuiesti acolo, pe toate la un loc....sa le amesteci ca in final sa nu mai stii ce simti... nu mai stii ce sa le arati celor din jur....
Azi mi-e dor de tine TATA! Sa stii ca n-am uitat padurea, nici cortul, nici apusul.... Mi-e dor de toate si de tine.....


Când ai plecat, tăticul meu,
N-ai vrut să-mi spui, că-mi va fi greu,
N-ai vrut să mă înveţi, să pot,
Durerea grea din piept s-o scot.

Să-mi ţin lacrima în carapace,
Să pot merge mai departe,
Să nu mai sper că vei veni,
Aşa cum făceai TU, zi de zi.

N-ai vrut să-mi spui cum e durerea,
Să mă înveţi să am puterea
Să îmi alung amarul chin
Ce-l simt acum, ca un venin.

Pe care drum, TU ai plecat
Singur, trist si-ngandurat...?.
Cum pot să te mai văd o dată,
Să-ţi spun că îmi lipseşti, enorm, TATĂ?