Umanitatea nu-ti merita inima

         Cand iubesti, iubesti cu toata fiinta. Te consumi la fel cum tigara se fumeaza singura daca nu e nimeni sa traga fumul dulce. Dar cel mai greu de suportat e dorul. Cand iubesti pe cineva, ti-e dor.Ti-e dor in noapte cand nu-i simti corpul lipit de-al tau, ti-e dor dimineata cand nu ai pe cine veghea si pe cine lua in brate, ti-e dor cand bei cafeaua si singurul lucru pe care il ai e o tigara. Ti-e dor cand o fumezi si pe a doua si te gandesti cum ar fi fost daca era si ea cu tine. Ti-e dor la fiecare pas, cu fiecare clipa. Cand adormi te gandesti la ea, o visezi nopti la rand, te trezesti cu ea in gand si toata ziua gandul tau zboara la ea. Si astepti... si cand o auzi, deja inima ta o ia la goana si mintea iti creeza iluzii, iar buzele tale... ele viseaza la cel mai dulce sarut... asta e omul.
          Ofera-i iubire si iti va fi sclav, ia-i iubirea si va muri de dor. Reda-i iubirea si te va venera.
Dar ajungi intr-un moment in care realizezi ca iubirea ei nu valoreaza atat de mult. Ca e acolo, te-a umanizat, dar in acelasi timp te-a ranit si asta te face sa renunti la umanitate. Te opresti si realizezi ca oricat vei incerca iubirea ei nu va fi a ta. Si nu e vina ta. Iubirea ei nu iti e sortita. Daca ea nu te vrea, inseamna ca ea doar vrea sa se joaca. Acesta e omul in toata splendoarea lui. Omului ii place sa se joace cu altii. Stie? Sau poate nu stie? Ideea e ca ea vede in tine o jucarie care va reveni mereu la ea... oricat de departe si oricat de tare ar arunca-o.
           In acest moment realizezi ca umanitatea nu te merita. Ca nu trebuie sa suferi tu de dragul ei. Umanitatea nu te merita si nu te va merita vreodata. A te umaniza pentru o iubire iluzorie nu se merita. Inumanitatea in forma ei cea mai pura e cea mai buna baricada in fata acestui sentiment josnic. Este josnic pentru ca-ti taraste sufletul in noroi, ti-l ingroapa sub moloz, iar cand te astepti mai putin, te scoate la lumina doar pentru a te arde. Inumanitatea in schimb... ea te conduce in umbra, dar, desi in intuneric, sufletul e intact. Nu sufera!
           Eu...eu am suferit de umanitate, dar ma tratez. O sa revin curand la inumanitatea primordiala care ma reprezenta. O viata inumana e previzibila.  Stii cum este, cum nu trebuie sa fie. Indiferenta e caracteristica  principala . Ea nu merita, omenirea nu merita. Stiu asta, trebuie doar sa-mi cinving creierul si inima de acest lucru. Stiam ca ma va rani inca din prima secunda, dar n-am vrut sa cred.
Dar no worries... voi deveni curand lipsita de umanitate. What it’s enough, it’s enough. Say hello to the old me, say hello to the cold heartless me...