CAPITOLUL 2

Compartimentul 6

              M-am asezat... la geam... E rece la atingere, dar nu la fel de rece ca privirea celor din jur. Ochii lor sunt mai taiosi ca o lama. Simti cum tot sangele e pe cale sa te paraseasca. Ma simteam stingher in mica lume din compartimentul 6... la fel de stingher ca in marea lume de afara.

               Locul 42

               O batrana posomorata, singura... 

               Analiza bazata pe aspect si gesturi: e singura (ca si mine). Probabil sotul ei a murit de mult, caci strange poza lui la piept, o poza datata si insriptionata: "Pierdut, dar NICIODATA uitat..." Cred ca e din lumea buna. Dar moartea sotului a lasat-o fara veniturile mari si sigure. Desi hainele par ponosite (un fel de camuflaj in lumea noua), lantul gros de aur ascuns (cam neglijent as spune eu) sub guler si inelul mare de pe deget o dau de gol. La fel se intampla si cu palaria mare cu flori si parul mult prea tapat. O vipera camuflata... Ochii ii sunt agili, in cautare de o noua prada si din nefericire, prada s-ar putea sa fiu eu.

               Locul 44

               Un barbat de vreo 30 si ceva de ani

           Analiza: sever, dupa privire sau poate mult prea ingandurat. E imbracat in uniforma, poate tocmai vine sau pleca la datorie. Departe de familie (da, familie... verigheta). Ii admir pe acesti oameni. Sa stai departe de ceea ce iubesti mai mult pe lumea asta. Viata ne forteaza sa renuntam la aceste lucruri. Si totusi.... pe acesti oameni in particular, ii admir cel mai mult. Se sacrifica zi de zi... Si noi o facem, dar intr-un mod diferit... Noi renuntam la lucrurile bune din viata noastra din cauza neglijentei, din cauza orgoliului... si cand ne intoarcem s-ar putea sa fie prea tarziu.

               Locul 46

               O fetita

              Analiza: ea reprezinta inocenta intr-o lume murdara, plina de impuritati... Dar, oare, chiar atat de pura sa fie? Pana acum viata mi-a aratat ca bunatatea nu exista pur si simplu. Ea exista insotita de interes. Oare fetita asta ce ascunde? In aparenta, nimic. Dar la o privire mai atenta se vad urme de ac pe bratul ei. Mai jos, langa incheietura, urme vagi de taieturi. Se pare ca urmele acelea de ac nu sunt de la vaccin, ci de la "serul fericirii". Intr-un mod absurd, ne asemanam, doar ca urmele mele nu sunt vizibile pe piele, ci in privire...

              Locul 48

              O femeie

          Analiza: frumoasa, pierduta, perfecta pentru un pictor, sculptor... modelul perfect, prea perfect. Perfectiunea nu exista si nu va exista. Daca cineva va atinge perfectiunea, atunci lumea ar disparea, n-ar mai avea un scop. Toti aspiram la perfectiune. Dar ea, ea era perfectiunea: trasaturi bine conturate, naturala, destinsa, usor nepasatoare, dar prezenta. Care e secretul ei?

              Locul 41
              Gol
              Locul 43
              Gol
             Locul 45
             Gol
            Locul 47
            Eu, dar cine sunt acest eu? Hainele mele sunt obisnuite, normale, poate prea normale, langa ele pot adauga si bocancii de armata (mari, negrii, ai tatei, dar mie imi plac). Am un ghiozdan militaresc (tot al tatei). Normal! Sau nu. Normalitatea nu e ceva care sa ma defineasca. Eu sunt mai mult decat atat. Daca ar trebui sa ma prezint, nu mi-as spune numele, e obisnuit si plictisitor, dar nici nu mi-as spune povestea din prima (ar speria publicul).... daca ar trebui sa ma prezint as spune asa: "Eu sunt Imperfectiunea de pe portativul perfect al lumii." (desi, da, dupa cum spuneam, nimeni nu-i perfect, nici macar intreaga omenire).
            Si acum sa revenim la prezent, la realitate. Sunt 4, 4 povesti, dar oare toate merita ascultate?! Pe care sa o aleg? Destinul m-a trimis la mare, tot el m-a asezat intr-un compartiment promitator, pe un scaun la geam... tot el a facut ca locurile de langa mine sa fie libere (sa spunem ca nu sunt un mare fan al oamenilor si ca in locul lor prefer pisicile sau cainii)... poate ca tot destinul ma va ajuta sa-mi aleg povestea..
            Si s-a intamplat. S-a ridicat singura, cu o privire ascunsa... ma cheama sa-i aflu povestea... sa vedem cat de perfecta este imperfectiunea...