CAPITOLUL 8

Paralel

       Simt miros de sfarsit... capat de linie. Pot sa ma opresc, dar nu.... inca nu, e prea devreme. Stau tot intre vagoane ca un fugar, de parca as fi mereu gata sa cobor. Dar eu nu vreau. Trenul vietii e pulsul meu. As fi in coma fara el. Aceeasi coma in care "traiesc" majoritatea oamenilor. Esti viu, dar nu esti real,e contradictoriu. Cei ca mine care se lupta cu aceasta stare morbida, noi suntem niste razvratiti.... chiar visatori. Speram la viata, da, chiar asa. Vrem sa traim. 

      Acum nu mai stau singur pe treptele dintre vagoane. Dar asta nu e povestea mea. Sta fugar ca si mine. E ceva in ochii lui. O scanteie, o licarire stranie... viata, nu e un "comaniac". Dar mai e ceva... o nebunie in ochii lui, o lipsa totala de realitate, de concret... Sta in asteptare. Animal de prada. Cauta si se pare ca eu nu sunt o prada. Daca e sa luam in seama legea junglei, noi suntem egali. Suntem regii acestei jungle moarte si solidificata, ingropata in betoane si fier.... moloz de suflete. Stam triumfatori in varful unei piramide de cadavre. 

      Stam de cateva ore nemiscati, muti. Ne analizam atent fiecare gest, fiecare respiratie. In scurt timp vom ajunge, nu, vom fi siliti sa ajungem undeva. S-a ridicat si astepta, precum un leu. A sarit... in alt tren. Mergeam paralel de ceva timp, dar nu ma gamdisem pana acum. Sta in pragul usii trenului. O invitatie pentru mine. N-am clipit. Trenurile mergeau paralel, la fel ca noi. Dar noi ne-am intalnit. Poate fi o pura intamplare sau nu... 

https://www.youtube.com/watch?v=jsYcRSNL8To