PLICTIS

E IARNĂ ÎN TINE

E IARNĂ ÎN NOI

CRIVĂȚUL PLEACĂ DIN MINE

PESTE UMERII TĂI GOI.

DEPARTE-N-APUS, SPRE ZARE UITAT

ZACE MOTOTOLIT AȘTERNUTUL DIN PAT

MAI ȘTII TU OARE DE CE E ȘIFONAT?

CINE ÎN EL S-A TRÂNTIT, CINE ÎN EL S-A CULCAT?

PE CINE EL A ATINS ÎNTR-O NOAPTE TÂRZIU?

ȘI DE CE ACUM STĂ AȘA DE PUSTIU?

EL TACE ȘI RABDĂ ȘI STĂ NECLINTIT

ÎNSĂ EU MOR, SINGUR ȘI RĂTĂCIT

ÎNTR-O LUME ÎN CARE IUBIRE-A PIERIT.

PATUL NU PLÂNGE, NU URLĂ, CI TACE...

EU MAI PLÂNG ȘI-N NOAPTE N-AM CE FACE,

DE-AL TĂU NUME TOT ÎL STRIG.

HAI LÂNGĂ MINE, PE TRUP SĂ TE ATING,

IAR BUZELE ÎN MII DE SĂRUTĂRI SĂ-ȚI FRÂNG!

HAI LÂNGĂ MINE, NU VREAU SĂ MAI PLÂNG...

DAR AICI STAU, ÎN LUMINĂ STINGHER

ȘI TOT CE FAC E SĂ TE CHEM...

DAR AICI STAU, SINGUR-ABIS

PIER ÎN AL LUMII PLICTIS.