Credem, noi, simpli indivizi ai umanitatii, ca stim
totul, ca ii cunoastem pe cei din jurul nostru. Si, cand realizam ca adevarata
latura umana se ascunde dupa o „masca”, nu vrem sa recunostem. Ne simtim
mintiti, raniti, ucisi...
Dar cine sunt eu sa vorbesc despre „masti”, cand eu, port
sute zi de zi... cine stie cine sunt EU? Eu, eu cu adevarat... Si chiar daca ar
sti, m-ar ascunde sub masti, ar ascunde monstrul din mine... Toti avem un monstru,
dar unii au invatat sa-l controleze, pe cand altii se lasa manipulati de el.
Eu... eu il hranesc din cand in cand... cu ce? Razbunare, furie... poate si mai
mult... Fragmente din el au mai aparut, au fisurat masca. Dar adevaratul
monstru e inca acolo, ascuns, asteptand. Ce? O scanteie, si totul va exploda,
ireversibil...
Dar asta sunt eu... altii au monstrul pe fata, ascuns sub
o masca subtire, de aparenta. E ingrozitor sa auzi de la cei din jur, ce tu nu
ti-ai putut da seama... esti inconjurat de monstrii... prietenii tai sunt
monstrii sau cel putin o parte din ei. Si acum stau si ma gandesc? Oare ce vor
zice cand vor vedea ca cel mai mare dintre ei sunt eu? Dar, acum, in acest
moment din infern, nu vor vedea... Asa cum zilnic nu observa ca ma prabusesc,
ca nu mai rezist... Pentru ei, tot ce e in neregula cu mine sau cu ei, e doar
in capul meu... nu conteaza cum ma simt, de ce ma simt asa... TOTUL PLEACA DE
LA MINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu